Despre demonizati

http://www.ioanguradeaur.ro/111/omilia-5/


din “Parinti, copii si cresterea lor”

Daca vezi vreun evadat ca-ti bate copilul, te mânii si te repezi ca o fiara asupra lui, dar stai linistit si nu faci nimic, desi în fiecare zi vezi demonii atacându-l si împingându-l la pacate. Stai si nu-l scapi din ghearele lor. Daca copilul ti-e cumva posedat, alergi la toti sfintii si tulburi linistea si celor ce pustnicesc prin vârfuri de munti, ca sa-l scapi de nebunie. Dar, desi vezi cum în fiecare zi îl tulbura pacatul, care este cel mai îngrozitor demon, nu faci nimic.

Si chiar sa fie cineva posedat de un demon, nu este deloc îngrozitor, pentru ca demonul nu poate cu nici un chip sa ne arunce în gheena, ci, daca suntem atenti, ispita aceasta ne poate aduce chiar cununi minunate si ne poate face vestiti, daca-i rabdam cu bucurie chinurile. Dimpotriva, cel ce traieste în pacat, nu se va putea mântui niciodata. Si viata aceasta i se va parea un infern si în cea viitoare va fi pedepsit pe vecie.

Totusi, chiar daca stim toate aceste lucruri, le dam o atentie nefireasca celor foarte putin importante, în timp ce pentru cele cu adevarat importante nu vrem sa facem nici cel mai mic efort. Daca vedem pe cineva demonizat, îl plângem, dar daca-l vedem pacatuind, nu suntem deloc socati, chiar daca atunci ar trebui sa ne vaitam si sa ne lovim de durere. Dar, decât sa ne vaitam, mai bine sa-l oprim si sa-l sfatuim sau sa-l speriem, sa-l pedepsim, sa-l vindecam cu orice mijloc ne sta în putere de boala aceea si s-o imitam pe vaduva despre care sfântul apostol Pavel a zis ” … daca a crescut copii…”.